A alege singurătatea și izolarea este un răspuns adaptativ traumatic.
Ființa umană se naște cu nevoia de a fi lângă, în legătură, în conexiune, împreună cu o altă ființă umană.
Ce se întâmplă de ajungem să alegem izolarea de ceilalți?
Destul de simplu aș zice… RĂSPUNSUL persoanelor din viața noastră și modul în care noi PERCEPEM acel răspuns VOR DECIDE dacă relația e sigură, dacă răspunde nevoilor noastre în mod sincer și empatic, și că nu ne va răni.
Când mai multe experiențe rezultă cu sentimentul că nu suntem înțeleși, nu suntem doriți și ceilalți nu sunt de încredere rezultă, evident, că cel mai sigur și bine pentru noi este să rupem legătura și să ne retragem, iar cu timpul devenim tot mai închiși, temători și rigizi.
Cât de dureros este, așa-i? Vă e clară circularitatea?
Exercitiu:
- Tu ai simțit vreodată să faci pași în spate într-o relație pentru că simțeai că ceva nu e în regulă?
- Ai simțit cum e să îți fie înșelată încrederea într-o persoană?
- Cum s-a simțit în corpul tău?
- Ce ai gândit?
- Ce ai decis în urma experienței?
- Ce ai făcut?
Soluțiile specialistului
S-a putut observa faptul că experiențele pozitive inevitabil se vor rescrie peste experiențele negative, implicit persoana va deveni mai puțin rigidă, mai încrezătoare în ea și în ceilalți. Apare curiozitatea de a cunoaște, de a ieși din cocon și te poți bucura de viață!
Unii dintre noi pot face asta chiar și cu neîncredere, dar pentru alții trauma e prea mare pentru a păși și a încerca, deci nu e suficient! Când toată ființa ta țipă în urma experiențelor că oamenii nu sunt de încredere și că te vei alege sigur cu suferințe. Pentru astfel de traume recomandabil este un psihoterapeut cu care să lucrezi pentru că ar fi păcat să nu te bucuri cu adevărat de viața pe care o ai și să o explorezi cu toată încrederea!
Curaj! Știu că nu e ușor! 
