Nu numărul anilor de viață ne arată dacă suntem adulți sau nu, există adolescenți de 14-15 ani ce bifează caracteristicile adultului așa cum există adulți de 30 – 40 de ani ce nu le bifează și rămân o variantă de adolescent întârziat din varii motive.
Mă uit deseori la aceste caracteristici pentru a afla dacă persoana din fata mea este un adult sau un adolescent, deoarece fiecare dintre ei se raportează diferit la viață și și-o asumă diferit, implicit mă provoacă să mă raportez diferit și eu față de ei.
Mă întreb oare ce blochează tranziția spre a fi un adult asumat și investighez cu curiozitate și multă empatie în speranța că își va găsi calea.
Tu când ai devenit adult? La ce vârstă?
Cred că îți vine în minte măcar o persoană pentru care zici : ” Încă nu și-a luat zborul de acasă!”, „Încă e puiul mamei!, „Nu s-a tăiat cordonul ombilical!”. Așa este?
La ce vârstă ți-ai dori ca fiul / fiica ta să devină adult? Cum îl/ o ajuți pe acest drum?
În tranziția de la adolescent la adult ce dificultăți ai întâmpinat?
Lasă un răspuns